Trimiteti prin YM

Nume si prenume:

Email:

Comentariu:

Introduceti codul din imagine:

Jaume Cabre: Umbra Eunucului

Umbra Eunucului��� Traducere: Jana Balacciu Matei
Categorie: Roman

E firesc să devenim atenţi cand ne cade in mană o carte a unui premiat Nobel. E firesc să fim mai atenţi cand aflăm despre un scriitor francez, englez, spaniol, italian, german că e mare. Şi faimos. E firesc? Pare ironic, reacţia noastră e mai degrabă o reacţie la adjectivele referitoare la etnie, la faimă, nu la arta de a scrie. Mai firesc ar fi ca doar sintagma scriitor mare sau scriitor adevărat să ne trezească impulsul de a deschide cartea. Dar ce inseamnă scriitor mare, adevărat? Pentru unii contează mai ales scriitura rafinată, pentru alţii, mai ales problematica aparte. Pentru mulţi, şi una şi alta, greu de găsit la un singur om. Un asemenea om-scriitor este Jaume Cabr�. Nu este (incă) premiat Nobel, nu este şi nici n-o să fie francez, englez sau american. Este catalan. A primit, asta da, numeroase premii in patria lui. Din partea criticii, a cititorilor, chiar şi a confraţilor de breaslă care i-au acordat in 2003 Premiul Scriitorilor Catalani, ca recunoaştere a unei intregi opere "d'alt�ssima excell�ncia" (al treilea, după Quim Monz� şi Jes�s Moncada, ambii traduşi in limba romană, distins cu acest premiu). A primit Premiul Criticii Spaniole. A primit, in iunie 2004, la Paris, Prix M�diterran�e, pentru romanul Senyoria (a cărui traducere in limba romană, Excelenţă, a apărut la Bucureşti, in 2002), atribuit celui mai bun scriitor străin, tradus in limba franceză. "Ţineţi bine minte numele acestui scriitor catalan de 57 de ani - scria, cu puţin timp inainte de anunţarea premiului, cronicarul ziarului elveţian, �Le Temps�, căci veţi mai auzi de el."

Jaume Cabr� aparţine unei lumi şi unei culturi despre al căror rafinament şi despre a căror tradiţie cei mai mulţi romani abia incep să afle, in urma călătoriilor la Barcelona sau in alt colţ catalan. Scrie intr-o limbă care a dat la iveală mari scriitori, astăzi este o adevărată explozie. Dacă nu sunt cunoscuţi, e fiindcă limba lor nu este o limbă naţională şi de aceea, din catalană in romană, s-a tradus incă puţin. In alte limbi - mai mult. Cabr� insuşi a fost tradus, in afară de franceză, de care am amintit deja, in spaniolă, maghiară, galiciană, in curs de apariţie fiind transpuneri in italiană şi slovenă. Marele scriitor incepe să devină, iată, şi faimos.

Jaume Cabr� s-a născut la 30 aprilie 1947, la Barcelona, a studiat filologia şi trăieşte astăzi la Matadepera, langă oraşul catalan Terrassa, pe care l-a convertit, sub numele de Feixes, intr-un spaţiu ficţional, precum Yoknapatawpha lui Faulkner. Acestui spaţiu ii este consacrată trilogia formată din două romane: La teranyina (Panza de păianjen,1984), Fra Junoy o l'agonia dels sons (Fra Junoy sau agonia sunetelor, 1984) şi o amplă naraţiune Luvowski o la desra� (Luvowski sau sminteala, 1985). Tot aici se petrece şi o bună parte din acţiunea romanului de faţă, Umbra eunucului (1996). A scris proză scurtă - Viatge d'hivern (Călătorie de iarnă, 2000), eseu, scenarii pentru filme de televiziune, cronici de presă şi şi-a incercat pana şi in teatru.

Nu trebuie să-i citeşti toate cărţile ca să-ţi dai seama că ai in faţă un mare scriitor. Această amprentă o poartă fiecare volum in parte. Jaume Cabr� ştie să construiască pe spaţiile intinse ale romanelor sale de mari dimensiuni, să facă rafinate filigrane literare atat in proza scurtă, cat şi in paginile romanelor. Ştie să impletească şi să topească timpurile şi persoanele verbelor, să infioare sugerand intr-o frază ceea ce va fi dezvoltat peste zeci de pagini. Cărţile lui sunt bazate pe o documentare riguroasă, pe care nici un cititor nu o observă, atat de frumos este topit totul in naraţiune. Cărţile lui sunt pline de referinţe culturale, mai ales muzicale, dar se citesc cu sufletul la gură. Cărţile lui manuiesc o limbă bogată şi diversificată, urechea, sensibilă la sunetele eterate ale muzicii, prinde deopotrivă cele mai sugestive expresii ale limbajului colocvial şi le alătură lor dezinvolt. Şi toată această "tehnică" dezvăluie o personalitate aplecată asupra a tot ceea ce este un om: iubire, ură, prietenie, viaţă şi moarte, bucurie şi lacrimi, individ atras de mecanismul puterii, strivit de el sau revoltat impotriva lui. Un om, oameni situaţi intotdeauna intr-un spaţiu şi intr-un timp concret, de cele mai multe ori Catalunya şi Barcelona, in epoci zbuciumate, precum războiul civil sau perioada franchistă. Astfel incat, citindu-l, te intrebi, precum personajul cărţii de faţă despre Proust, "cum e posibil să faci să simtă cineva toate astea doar cu nişte cuvinte-nşirate unul după altul?" Răspunsul e unul singur: pentru acest scriitor care scrie 360 de zile pe an, zi de zi, dimineaţa şi noaptea, şi publică, fără grabă, o carte la şase-şapte ani, creaţia literară este modul lui de a trăi.

Autor: Jana Balacciu Matei