Trimiteti prin YM

Nume si prenume:

Email:

Comentariu:

Introduceti codul din imagine:

1001 jafuri celebre - Traian Tandin

Cartouche, Jean Lafitte, fratii Harpe, Billy the Kid, Terente sunt doar cativa dintre asasinii cu aureola de Fat-Frumos justitiar.

De ce numerosi briganzi, chiar ucigasi de profesie s-au bucurat de multa simpatie din partea oamenilor simpli? Explicatia ni se pare simpla. Omul de jos, apasat de greutati, a privit intotdeauna cu invidie spre cel bogat si s-a bucurat ori de cate ori acesta era deposedat de bani si de agoniseala de-o viata. Bolsevismul s-a nascut si el din aceasta ura colectiva a insului nevoias fata de cel indestulat. Se pare, de asemenea, ca unii banditi obisnuiau sa doneze celor sarmani o parte din lucrurile furate, instituind, in acest mod, un soi de dreptate sociala sui-generis, ceea ce evident i-a facut cu atat mai dragi si populari. Cinematograful a avut in aceasta privinta o contributie importanta. Cu forta lui evocatoare, cu puterea de a reconstitui plastic evenimente si personaje ale trecutului, a izbutit sa transforme asasini fiorosi in eroi de legenda, sub infatisarea unor barbati chipesi, cu suflet mare si misiuni justitiare. Din sirul numerosilor raufacatori intrati in legenda vom desprinde in randurile ce urmeaza cinci exemple.

Cu multi ani in urma, a rulat pe ecranele cinematografelor din tara noastra filmul Cartouche, avandu-i in rolurile principale pe Jean Paul Belmondo si Claudia Cardinale, amandoi foarte tineri pe atunci. Cartouche - spun cronicile vremii - a avut multe amante frumoase si e posibil ca una din ele sa fi semanat cu actrita italiana. In ceea ce il priveste pe faimosul haiduc din secolul XVIII-lea, pe numele lui adevarat Louis Dominique Bourguignon, exista putine informatii despre infatisarea lui, deci e greu de spus daca i s-a asemuit , cat de cat, lui Belmondo. Se stie, in schimb, ca a fost o capetenie de talhari cu o puternica personalitate, excelent organizator, care a creat o vasta retea de informatii si tainuitori. Acestia il instiintau de mersul postalioanelor sau de prezenta jandarmilor. Hangiii in tinerete il adaposteau, negustorii ii vindeau lucrurile furate. Potera a izbutit sa-l captureze in cele din urma, iar justitia s-a dovedit nemiloasa. A fost tras pe roata la Paris, in Place de la Grève, la 26 noiembrie 1721. Avea 27 de ani.

Un alt francez, vestit si el prin actele sale banditesti si pirateresti - e vorba de Jean Lafitte, nascut la Port-au-Prince in 1792 -, s-a bucurat de o viata lunga, ba chiar a avut o contributie baneasca la editarea "Manifestului Partidului Comunist" a lui Marx si Engels, pe care i-a cunoscut in 1847. A devenit atat de vestit, incat englezii i-au propus sa treaca de partea lor impotriva americanilor, propunere care a venit si din partea rasculatilor din Lumea Noua. S-a aliat cu americanii dar acestia, drept multumire, i-au confiscat trei sferturi din averea stransa in Insula Barataria.

 America a avut si ea banditi priviti cu simpatie de masele de oameni simpli. Tot din considerentele aratate mai sus. In aceasta tara, numarul banditilor a fost foarte mare. Noi ii vom aminti acum doar pe fratii Harpe si pe celebrul Billy the Kid. Big Harpe si Little Harpe aveau 26 si, respectiv, 24 de ani, cand au inceput sa atina calea drumetilor si sa-i asasineze uneori numai din placere. Faptele s-au petrecut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea. In realitate era vorba de doi monstri carora li se atribuie 39 de crime (cunoscute). Ei erau urmati pretutindeni de o cohorta de femei tinere care ii ascultau orbeste. Victimele au fost oameni maturi, barbati si femei, dar si batrani, tineri si copii. Au murit unul dupa altul, la interval de trei ani, impuscati de oamenii serifului.

Billy the Kid a ramas in legenda sub infatisarea unui Don Juan seducator, cu pistolul la brau. Banditul, pe numele lui adevarat William H. Bonney, a asasinat 21 de persoane. Seriful Pat Garnett l-a surprins in patul unei ibovnice si l-a arestat. Descrierea fizicului sau ne-a ramas multumita unui afis intocmit de politie, prin care se oferea o recompensa de 300 de dolari pentru prinderea banditului. Iata textul anuntului: "Recompensa pentru cei ce vor prinde, viu sau mort, pe numitul W. Wright, mai cunoscut sub numele de Billy the Kid. Varsta: 18 ani. Talia: 1,72. Greutatea: 70 kg. Par blond, ochi albastri. Numitul este seful de banda cel mai crud, care a terorizat vreodata tinutul nostru. Recompensa de sus va fi platita pentru capturarea lui sau pentru o dovada precisa a mortii lui." Semneaza: Jim Dalton, serif.

Talhari la drumul mare - lotri sau haiduci cum li s-a mai spus - au avut si romanii. Iar asta pana nu demult. La inceputul veacului trecut, cei mai frumosi briganzi de pe plaiurile noastre au fost Pantelimon, talhar ce haladuia prin zonele nemtene, Gheorghe Coroiu si Vasile Stefan Terente, supranumit "Regele baltilor". Vom vorbi despre acesta din urma.

S-a nascut in 1896 in comuna Caracaliu din judetul Tulcea si a fost, dupa spusele mamei lui, un copil cuminte si bun la invatatura. Se casatoreste de tanar, la numai 20 de ani, dar curand soarta il potopeste cu necazuri. Dupa numai cativa ani isi pierde, in boli si accidente, nevasta si toti cei patru copii. Disperarea il arunca in patima betiei. Cunoaste o noua fata, se indragosteste de ea, dar o prinde in gradina casei cu altul. Turbat de furie o injunghie in burta, fara sa o ucida. E arestat, condamnat, dar evadeaza si se ascunde in stufarisurile Deltei unde, impreuna cu doi pescari, Stefan Petrof si Ion Lavrinte, alcatuiesc o banda si incep sa dijmuiasca lotcile pescarilor. Prind curaj si incep sa atace vapoarele de pe Dunare, jefuiesc apoi casele unor negustori bogati, dau lovituri chiar si in Braila. Terente surprinde un inginer ce plecase sa duca salariile muncitorilor de la carierele de piatra si-l jefuieste de 60.000 de lei. Rapeste apoi doua fete de pension (ce plecasera sa se plimbe cu barca, insotite de doi cavaleri), pe care le sechestreaza in inima Deltei pentru nevoile sexuale ale baietilor din banda. Autoritatile intra in alerta. Pe capul banditului se pune o recompensa: 300.000 de lei. Dar Terente ramane suveran pe o zona intinsa, cuprinsa intre Braila-Ghecet-Macin si Braila-Harsova-Ghindanesti. Un urias dispozitiv militar, alcatuit din o mie de politisti, jandarmi si ostasi, incepe sa scormoneasca zona, dar fara rezultat. Banditul trece Dunarea si isi face meseria prin Bulgaria, Grecia si Iugoslavia, unde ucide nu mai putin de 19 persoane. Dupa trei ani revine in tara si isi continua talhariile in zona baltilor. De data asta, insa comite o grava nesabuinta. In aprilie 1927, in chiar noaptea de inviere, patrunde in locuinta preotului Filip din satul sau, pe care o jefuieste si, gasind-o pe preoteasa, o necinsteste. Gestul ingrozeste lumea satului. Pescarii, care pana atunci fusesera sprijinitori ai banditului, ii devin dusmani si jura sa se razbune. In dimineata zilei de patru iunie, acelasi an, un grup de jandarmi aflati intr-o lotca zaresc o alta barca, pe Dunare, un barbat. In ambarcatiunea militarilor se afla si un lipovean, Silvestru Artimov, care il recunoaste pe Terente.

Soldatii deschid focul. Cu gatul perforat, banditul reuseste totusi sa dispara in Dunare. E descoperit, pe jumatate mort, de o alta barca, si ea cu jandarmi. Moare curand. Trupul lui e autopsiat de medicul legist al plasei Macin. Capul si penisul (de dimensiuni enorme) sunt trimise la Institutul Medico-Legal "Mina Minovici", unde pot fi vazute si azi.
 
Fragment din capitolul Talhari la drumul mare, iubiti de popor si transformati in eroi de legenda.